Lucrase multi ani, ca ospatar, prin strainatate. Dar se plictisise intr-o zi si se hotari sa-si restructureze propriile tipare, asa ca imbracat cu o pereche de jeansi si un tricou mov s-a prezentat la patronul celei mai indeprate cerhanale de pe plaja oferindu-si serviciile. S-au inteles imnediat. Patronul, era un nonconformist care isi alesese cel mai inalt loc de unde se putea privi minunatia de mare. Facea aproape zilnic scufundari, iar Manu devenise in scurt timp cel mai populoar ospatar din sat. Zambitor, rapid, plin de umor si total impredictibil, Manu servea la mese, se ducea repede sa faca o baie, apoi cu apa sarata siroindu-i peste trupul atos dadea restul, le facea cateva complimente clientelor, apoi se apuca de cantat la muzicuta. Si toate astea intr-un ritm ametitor. Fetele veneau pe furis sa se iubeasca cu Manu...Era si firesc, baiatul arata excelent, era un tip misto, patrunzator de destept si extrem de relaxat. Intr-o dupamaiza, la cherhana a venit un cuplu. El avea o aura foarte puternica. Bine, era si extrem de musculos, inalt, cu privire de otel, ce mai...un pitbull in bermude si maieu. Ea, firava, absenta si uluitor de trista. Manu ii simti frecventa imediat si se insuruba la masa lor ca titirezul unui varcolac. Ceafa groasa marai o comanda standard: ciorba de peste, calcan cu mujdei si midii stropite cu sarmuzac. Ea, ireala si confuza isi tugui buzele intr-o soapta:
-“Eu vreau hamsii cu mamaliguta”.
Manu a stiut atunci ca l-a lovit leuca in basca. In timp ce aducea bauturile il privea chioras pe matahalos imaginandu-si diferite cai de a-l elimina din cursa. Singuratea alergatorului de cursa lunga...Printr-o manevra abil de stangace, charismaticul ospatar cu parul cret, ochii verzi si pachetele de fibra pe sub o piele de abanos ii varsa in poala musteriului ciorba fierbinte. Intepat, fraierul s-a ridicat, apucandu-l de clavicula pe Manu.
-“Cumetre, fi mai atent, ca altfel te fac meduza.Capish?”
Desi nu vazuse “Snatch”, Manu se incorda pe loc si din scurt ii aplica un croseu in barbie palugii, care se intinse cumintel pe podea, dand ochii peste cap, ca un functionar public cand ii spui ca si tu esti om. Fatuca, fals speriata se ridica tipand usor.
-“Gore, ce-ai patit? Esti bine?”
Dar Gore facea pe nebunul si tacea in el ca filosoful incepator. Manu il ridica usor, il palmui de revenire si ii aduse o sticla de vin rece.
-“Din partea casei”. Ati alunecat pe podea si v-ati lovit putin”. Ne pare rau pentru inconvenient. Va mai servesc cu ceva?”
Dezarmat de forta pumnului si de firescul cu care ospatarul controla situatia, Gore mai ceru doua cafele si nota. Cu privirea in pamant, golanul din Mangalia intuia ca Rodica nu-i mai apartine. Jucase totul pe cartea muschilor si pierduse in fata unui uscat. “Mortii ma-sii!”
Cand desfacu nota, gasi un bilet: “ Prietene, spar sa nu-mi porti pica, tu ai inceput...nu-mi plac clientii prea familiari, care pun mana pe mine. Nu te costa nimic, dar roag-o pe fata sa mai ramana dupa ce pleci...Stiu ca ma intelegi, m-am indragostit!”
Gore inchise caietelul cu nota si, fara nici un cuvant s-a ridicat de la masa coborand iute povarnisul catre plaja. Rodica a ramas la fel de tacuta la masa, sorbind tacticos din paharul cu pepsi. Manu se aseza dezinvolt la masa, ii cuprinse mainile intr-ale lui si-i spuse:
-“Te vad obosita, nu vrei sa te odihnesti putin? In spate e camera mea, a noastra, scuze, avem si dus si...”
Din spate, Rodica arata chiar si mai bine. Isi legana soldurile in acord cu briza, iar talpile abia daca atingeau podeaua de lemn coscovit de atata nisip.
Asta e Manu...Cica au un baietel de vreo trei ani
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu