Cainele alb

Ori ce sat isi are vrajitoarele lui bune si rele. De cativa ani, isi adusese baghetele si cristalele o duduie durdulie, cu capul ca o luna plina si ochii de un albastru murdar. Parea bonoma, simpatica de viata, dar prin labirinturile sufletului ei se plimba agale o cotoroanta. Usor schiop si dormind de ani buni sub papucul ei, marimea 41, Costel isi juca rolul de sot disciplinat, eviscerat. Nu-i iesea niciodata de sub cuvant, presta cele mai ingrate munci pentru un barbat: curatenie, bucatarie si cumparaturi. Ghionoaia avea clintela multa de la Bucuresti, pe care o momea pana la casa ei de la mare, o caza in niste camere prost incropite din osb si plastic. Dupa niste mojmoande de inspiratie wicca, Aliodora le citea clientelor ei, majoritatea niste foste sotii de tovarasi ajunsi gusatii revolutiei, in cristale, le intocmea un horoscop generalizat, le povestea despre puterea de protectie a ghearei de gaina, a capului de vita descarnat, sau a labei de iepure de camp pusa in poseta langa ruj, dupa care le lua banii. Cam 300 de euro de caciula pentru trei zile. Un weekend ocult...Rula, astfel, ceva banuti, cateva mii pe an, pana intr-o zi cand dusa pe luna plina la malul marii sa-si spele cristalele si sa-si curete instrumentarul simti ca este urmarita. Avand radacini in stepele rusesti, Aliodora era o femeie dura, rece si nu se infiora prea usor, insa atunci simtea ca o forta mult mai mare decat poate ea controla pluteste pe aripi de ceata in spatele ei. Incepu sa transpire in ciuda vantului rece. Se oprea din cand in cand si privea peste umar, neputandu-se descotorosi de aceasta senzatie clara de pericol. Era prin iunie, cand Vama e pustie, iar la ora aceea, pana si fantomele innecatilor dormeau. Ajunse la mal facu focul,isi desena un cerc pe nisip, se aseza in centrul lui si incepu sa bolboroseasca peste cristale, baghete si peste un saculet facut dintr-o fata de masa unde se mai aflau tot felul de gadgeturi vrajitoresti. Straniul situatiei avea sa continue. Din senin au inceput sa apara niste nori negri care opturau luna, vantul s-a intetit pana a stins valvataia jucausa. Se facuse un intuneric dens ca vinul foarte vechi, in care doar albusul valurilor lasa o dara optimista. Un vant aparut parca din centrul pamantului a inceput sa ridice spirale de nisip in aer invaluind-o pe Aliodora din toate partile. Vrajitoarea supraponderala nu se mai confruntase niciodata cu asa ceva. De fapt, ea nici nu prea credea in ce mojmondeste, insa facea bani frumosi vanzand sperante unor papagali prea comozi sa-si caute sinele. Acum se ciocnea de o forta venita din lumi de ea nestiute. Incepu sa tremure si simti brusc cum ii cedeaza vezica. Un sarpe inconsitent dar fierbinte ii aluneca pe sub fusta ca o husa de tanc. Da, la cei 63 de ani, Aliodora retrai in bucla momentul cand avea trei ani, si fratele ei mai mare aparuse din padure imbracat cu o blana de urs. Incepu sa se roage haotic, apoi din ce in ce mai linistit. Vantul se intetea si mai tare, marea devenise agitata, cerul era ca smoala, luna disparuse. Aliodora, innebunita de spaima a vazut atunci cainele alb. A venit spre ea, s-a oprit in dreptul cercului, s-a asezat si a privit-o cateva secunde in ochi pe vrajitoarea de oras. Aproape ca zambea. Ca prin farmec nebuneala a incetat. Norii s-au risipit lasand luna sa respire, carbunii s-au aprins din nou, iar marea s-a linistit ca mai inainte. Aliodora surprinsa de rapiditatea schimbarilor nici n-a observat ca misteriosul caine disparuse. Un gand ciudat a pus atunci stapanire pe ea. A ingropat cristalele, s-a dus acasa, s-a cuibarit in pat, langa umilul ei sot caruia i-a spus dupa 32 de ani de casnicie, pentru prima oara: te iubesc! A doua zi cardul de duduite trecute si galagioase care venisera la ghicit in cafea si in cartile de tarot a ramas foarte surpris sa auda ca sotii Maluceanu au trebuit sa se intoarca brusc la Bucuresti. Baiatul lor, Lixandru fugise in Grecia cu iubitul lui. Pentru confortul unei familii precare intelectual dar debordand financiar sa ai un copil homosexual este o povara greu de purtat. Dar Aliodora nu se mahni de loc. Intelesese atunci strafulgerata de privirea cainelui alb ca intotdeauna ne supunem ecuatiei:cauza-efect! Prietenele Aliodorei au barfit multa vreme si au pus renuntarea la vrajitorie pe seama dramei din familie. Nimeni altcineva din sat n-a mai vazut de atunci cainele alb.